9 minute de aur

Oprește-te puțin din ce faci. Privește-ți copilul.La ce te gândești prima oară?

Poate la viața ta.

La cât de mic și blând este el. Și cum te-a iertat pentru tot și toate până acum.

Gândește-te la sarcina ta, la nașterea lui, la prin câte ați trecut până acum.Gândește-te la toate trăirile pe care le-ai simțit în doar câțiva ani de când acest omuleț a venit în viața ta.Cred că unul din cele mai grele lucruri și în același timp profunde este conectarea noastră față de copiii noștri, conectarea noastră la ei.

Și nu vorbesc aici în a fi prezenți literalmente lângă ei.

Nici măcar în a-i îngriji, în a le satisface nevoile de bază ca mâncarea, somnul, curățenia și îngrijirea de zi cu zi.

Mă refer, în continuare, și asta va durea, la cât de conectat ești tu cu adevărat față de copilul tău.

Cât din tine este cu adevărat conectat la ceea ce el îți spune, la ce te întreabă.
Cât din tine participi la ceea ce face el.
Cât din tine se joacă real, cu toată ființa?
Cât din tine e acolo, cum a fost cândva, fără să ne uităm la telefon și fără să ne gândim la timp?Cât din tine chiar este 100% întru copilul tău atunci când el îți cere puțină iubire?

Și nu, să știi că iubirea unui copil nu este: mami, spune-mi te iubesc.

Și nu, să știi că iubirea unui copil nu este: mami, cumpără-mi jucăria aia.

Și nu, să știi că iubirea unui copil nici măcar nu este: mami, îmbracă-mă frumos.Iubirea unui copil este:

-Mami, stai puțin aici!
-Mami, te joci cu mine?
-Mami, ai auzit?
-Mami, hai aici!Și hai aici înseamnă, de fapt, mami, conectează-te cu mine, te rog. Vreau să simt că ești mama mea. Vreau să simt că sunt mai important decât locul tău de muncă și decât alte emoții negative din viața ta.

Mami, vreau să mă simt copilul tău.Citeam zilele trecute undeva acest lucru și m-a durut foarte tare. Că ai noștri copii nu ne cer, de fapt, decât 9 minute din viață de conectare REALĂ.

Primele 3 minute sunt cele din momentul în care se trezește și deschide ochii.
Celelalte 3 minute sunt cele din momentul revederii, când termină grădinița sau ajunge acasă.
Și ultimele 3 minute sunt cele din momentul în care merge la somn și adoarme.

Mă întreb de câte ori, conștient sau inconștient, ratăm aceste 9 minute de aur din viața copilului nostru.De câte ori aceste 9 minute ne prind într-o grabă groaznică, cu telefonul în mână sau epuizați.

Pe mine m-a durut să știu și să realizez că, deși sunt acolo, lângă copilul meu, zeci de ore în șir, poate cu adevărat nu sunt, de multe ori, nici măcar 9 minute.Nu e o critică asupra părinților.

Nu e un reproș.

Ți-am scris toate acestea, pentru că și eu sunt părinte și și pe mine mă doare și știu cum se simte.Însă ce contează cu adevărat este să ne gândim la asta și poate, dacă găsim puterea în noi, să le oferim copiiilor noștri adevărata conectare. Una profundă.Pentru că în toate zecile de ore în care le-am fost alături, fie că e trist sau nu, ei vor ține minte, la final, 9 minute.Doar 9 minute dintr-o zi.

Tu… ai fost acolo?